Numărul solicitanților de azil crește pe zi ce trece în Uniunea Europeană. Având în vedere populația în curs de îmbătrânire a UE, este întoarcerea la imigrația selectivă inevitabilă? Este o intrebare pe care multi experti in domeniu si-o pun tot mai des in ultima vreme.

Istoria Europei a fost influențată de migrație. Timp de secole, comercianții, meseriașii și intelectualii au ajuns pe continentul nostru pentru a-și practica meseria sau a începe aici o viata noua. Milioane de oameni au emigrat din Europa, mai întâi în colonii și mai târziu în America și la Antipozi. Europa are, de asemenea, o lungă istorie a migrației forțate: de la expulzarea evreilor din Spania la schimbările populației din sud-estul Europei cauzate de numeroasele războaie dintre imperiile rus, austro-ungar și otoman.

Imigrația pe scară largă în Europa de Vest este de data mai recentă. Din anii 1960 până în 1973, numărul lucrătorilor străini din Europa de Vest s-a dublat de la 3 la 6% din forța de muncă din aceasta parte a “batranului continent”. Ea a fost cea mai mare în tari precum Marea Britanie și Franța, cu acces relativ deschis pentru cetățenii fostelor lor colonii; și în Germania numărul străinilor (aproape jumătate din ei fiind turci) a crescut cu 4 milioane în cei 25 de ani după 1960, deși ei au devenit cetățeni germani in putine cazuri.

Dar imigrația primară în Europa – determinată de necesitățile forței de muncă – s-a încheiat cu criza petrolului din 1973. Populația europeana cu origini straine a continuat să crească, nu în ultimul rând pentru că majoritatea țărilor continuă să emită zilnic zeci de mii de permise de ședere inclusiv în scopul reunificarii familiilor separate din anumite motive.

Țările UE eliberează, de asemenea, mii de permise de muncă în fiecare an. În Marea Britanie, foarte multe permise de munca au fost acordate americanilor și japonezilor în special pentru locuri de muncă unde este necesar un nivel înalt de calificare; în alte parti din Europa (spre exemplu, in Spania si Italia), permisele de munca acordate strainilor se adresează adesea lucrătorilor agricoli sezonieri.

Dar proporția rezidenților străini din UE rămâne scăzută, variind de la 9% în Austria, Belgia și Germania până la sub 2% în Spania. In aceasta tara (ca si in Italia), o mare parte a strainilor ce locuiesc temporar acolo e reprezentata de romani.

Dar de unde vine această creștere bruscă? Sfârșitul Războiului Rece a dat nastere unui număr considerabil de războaie mici și conflicte etnice in întreaga lume. În acest tip de război, combatanții – trupele de soldati ale statelor respective, însoțite de paramilitari – țintesc adesea populațiile civile. Mulți oameni care solicită azil sunt, evident, oameni care fug de o astfel de „epurare etnică”, mai ales cum a fost cazul Bosniei la începutul anilor 1990 și al provinciei Kosovo la sfârșitul anilor 1990. De asemenea, odată cu sfârșitul regimului comunist in numeroase state, mulți est-europeni au inceput sa creada că aspirațiile lor pentru o viață mai bună pot fi indeplinite doar în vestul Europei.

Cu libertatea de mișcare și călătoriile tot mai ieftine, nu este surprinzător faptul că mulți au încercat să emigreze spre vest. Problema este că zeci de mii au încercat să folosească procesul de azil pentru a face acest lucru, ducând la o reacție negativa, în unele țări, împotriva tuturor tipurilor de migranți. Este si cazul celor veniti acum in Europa din Siria si nordul Africii.