În unele state ale UE, azilul politic cerut de numerosi imigranti a devenit o problemă stringenta. Acesta problema se suprapune cu alte chestiuni emoționale, cum ar fi etnia și identitatea, dezvăluind o serie de probleme ce fusesera latente pana in urma cu cativa ani in Europa.

Resentimentele fata de cei diferiti de noi pot fi exploatate de demagogi, mai ales atunci când nu există niciun decalaj evident pe piața muncii intre refugiați si cetatenii statelor in care ei ajung. În general, refugiații nu sunt o povară pentru contribuabilii unui stat, asa cum se acrediteaza ideea unor nationalisti. In unele zone cu o densitate ridicată a refugiaților (în Marea Britanie, exemplu, sunt câteva cartiere din Londra sau orașe intregi ca Dover), unde migranții împart cu cetatenii britanici cu venituri mici servicii precum școli, spitale și locuințe sociale.

O problemă de dimensiuni paneuropene

Majoritatea oamenilor se gândesc la problema azilului politic cerut de refugiati în termeni naționali, dar aceasta este o problema paneuropeană. Pe întreg continentul, problemele din politică și dezbaterea pe aceasta tema sunt probleme stringente ce dau de furca liderilor UE. Chiar și în Irlanda, a cărei istorie modernă este una de emigrare în masă, cererile de azil au inregistrat o crestere spectaculoasa.

Unele țări au înregistrat creșteri mult mai mari decât altele. Germania a primit în mod constant mai mulți refugiați decât alte țări din UE – peste 60% dintre cei care au solicitat azil în Europa de Vest în anii 1990 mergand in aceasta tara. Austria, Olanda, Suedia și Elveția au primit, uneori, în ultimul deceniu, un număr mare de refugiați, în timp ce unele state mai mari, în special Franța, Italia și Spania, au primit mai puține. Marea Britanie se află în mijlocul acestui clasament.

Există, desigur, nuanțe în tonul dezbaterii problemei refugiatilor și al cadrului politic în diferite state. Dar problemele de pretutindeni au constat în esecul de a reduce fluxului de refugiati, încercând în același timp să distingă persoanele care solicită azilul de migranții pur economici. Guvernul de la Bonn a răspuns la influxul balcanic la începutul anilor 1990 – și la unele atacuri asupra refugiaților – prin înăsprirea legii sale anterioare privind libertatea de azil politic.

În Italia, cele mai importante probleme sunt legate de numărul mare de imigranți ilegali sau de clandestinii care se află deja în țară, de modul în care se poate aborda traficul de imigranți pe scară largă, în special de către traficantii de carne vie din Albania, și îngrijorarea cu privire la implicarea mafiei italiene în bandele de infractori ce se ocupa de aceasta contrabandă. In alegerile desfasurate in aceasta tara, Silvio Berlusconi a avut succes la alegerile regionale tocmai cu o platformă ce aborda direct împotriva imigrării și politicile anti-azil.

Dar, din mai multe motive, Italia a avut tendința să primească un număr mic de cereri de azil. Mulți refugiați, în special din Somalia și din fosta Iugoslavie, primesc permise de muncă din motive umanitare, ceea ce ii scutește de necesitatea de a solicita azil in aceasta tara.